Decizia CCR nr. 76/2021Punctul 11

11. Tribunalul Hunedoara - Secția I civilă, în dosarele nr. 3.608/97/2018, nr. 3.609/97/2018, nr. 3.610/97/2018, nr. 3.704/97/2018, nr. 3.705/97/2018, nr. 1.346/97/2018 și nr. 1.425/97/2018, apreciază că dispozițiile tezei finale a art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 sunt neconstituționale în măsura în care stagiile complete de cotizare prevăzute de Legea nr. 263/2010 se aplică pensionarilor ale căror drepturi de pensie s-au deschis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 192/2015, respectiv sub imperiul Legii nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială și al Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, acte normative care au prevăzut alte stagii complete de cotizare pentru stabilirea drepturilor de pensionare unor categorii de pensionari aflați în situații speciale. În acest sens, arată că pentru persoanele care au obținut dreptul la pensie potrivit legislației anterioare Legii nr. 263/2010, această din urmă lege nu se poate aplica efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia decât în cazurile expres prevăzute de art. 6 alin. (6) din Codul civil din 2009, respectiv în situațiile derivate din starea și capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție și obligația legală de întreținere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor și din raporturile de vecinătate, ceea ce nu este cazul în speță. Prin urmare, dacă la recalcularea drepturilor de pensie ale beneficiarilor art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 s-ar utiliza un alt stagiu de cotizare decât cel avut în vedere la stabilirea drepturilor de pensie ar însemna că Legea nr. 263/2010 ar retroactiva, ceea ce este interzis de art. 6 alin. (1) din Codul civil din 2009 și de art. 15 alin. (2) din Constituție. Totodată, dacă s-ar aplica un stagiu complet de cotizare mai mare decât cel pretins de autorii excepției, s-ar ajunge la situația absurdă în care, în urma majorării cu 50% a punctajelor anuale realizate în perioadele prevăzute de art. 169^1, cuantumul pensiei de care beneficiază pensionarii să se reducă/să rămână la același nivel, ceea ce ar încălca principiul „actus interpretandus est potius ut valeatquam ut pereat“. Or, instanța apreciază că trebuie să se aibă în vedere scopul pentru care a fost adoptată Legea nr. 192/2015, respectiv majorarea drepturilor de pensie și nu reducerea sau menținerea drepturilor de pensie, respectiv aplicarea legii și nu neaplicarea ei. De asemenea, dacă s-ar raționa în sens contrar și s-ar aplica un stagiu de cotizare mai mare, beneficiarii ar fi dezavantajați, întrucât suma punctajelor anuale realizate de aceștia în perioada de cotizare s-ar împărți la un numitor comun mai mare, în condițiile în care diferența dintre această vechime și cea efectiv realizată în grupele superioare de muncă nu constituie perioadă contributivă. Instanța de judecată precizează și că în favoarea menținerii în beneficiul pensionarilor a unui stagiu de cotizare de 20/25 de ani este și teoria drepturilor câștigate, precum și principiul tempus regit actum. În sprijinul celor arătate, invocă deciziile Curții Constituționale nr. 437 din 29 octombrie 2013 și nr. 57 din 26 ianuarie 2006, precum și Decizia nr. 11 din 25 mai 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii. ...