Decizia CCR nr. 58/2021Punctul 7

7. În contextul criticilor formulate, autoarea excepției de neconstituționalitate formulează diferite ipoteze pe care le-ar fi avut în vedere legiuitorul prin conținutul normativ al legii concurenței, dând, totodată, anumite interpretări acestor norme. Astfel, spre exemplu, se arată că în Legea nr. 21/1996 nu există temei legal pentru ca plenul să decidă că o anumită faptă în legătură cu care s-a declanșat o investigație din oficiu nu reprezintă o încălcare a legii. Prin urmare, această situație nu reprezintă o simplă omisiune a legiuitorului, deoarece mai multe articole care tratează în mod expres deciziile Plenului Consiliului Concurenței arată cât se poate de clar că, potrivit Legii nr. 21/1996, deciziile plenului cu privire la o faptă investigată din oficiu nu pot fi decât decizii de sancționare. În acest sens, menționează, spre exemplu, art. 25 alin. (1) lit. b) din Legea concurenței, articol ce reglementează numai cu privire la „cazurile de încălcare“, iar în lege nu există vreun articol similar care să trateze eventualele cazuri în care fapta investigată nu reprezintă o încălcare a legii; în situația în care prezumția de nevinovăție ar fi fost respectată, nu s-ar putea aduce în discuție „cazuri de încălcare“ decât după o decizie a Plenului Consiliului Concurenței adoptată în acest sens. Se mai arată că, în schimb, legea se referă la „cazurile de încălcare“ care sunt „constatate în urma investigațiilor efectuate de către inspectorii de concurență“ cu privire la care plenul este chemat doar să „ia deciziile prevăzute de lege“, context în care, potrivit art. 25 alin. (1) lit. (b) din Legea nr. 21/1996, Plenului Consiliului Concurenței nu îi revine atribuția de a decide dacă o întreprindere investigată a încălcat sau nu legea, ci doar aceea de a decide asupra sancțiunilor ce trebuie aplicate în „cazurile de încălcare“ analizate de plen și, eventual, a măsurilor necesare pentru restabilirea unui mediu concurențial normal. Concluzionând cele arătate mai sus, se învederează că, atunci când împotriva unei întreprinderi se declanșează o investigație din oficiu a Consiliului Concurenței, nu există decât două soluții posibile potrivit Legii nr. 21/1996, respectiv: abandonarea investigației în temeiul art. 43 alin. (1) din aceeași lege, prin ordin al președintelui, fără vreo mențiune privind încălcarea sau nu a normelor concurenței de către întreprinderea investigată sau aplicarea de sancțiuni prin decizie a Plenului Consiliului Concurenței. ...