Decizia CCR nr. 46/2021Punctul 19

19. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că s-a mai pronunțat asupra unei excepții identice, ridicată de aceeași autoare și motivată prin prisma acelorași argumente și prin raportare la aceleași prevederi constituționale și convenționale, prin Decizia nr. 379 din 6 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 847 din 26 octombrie 2017. În considerentele acesteia (paragrafele 16-20), Curtea a observat că, în bogata sa jurisprudență cu privire la textul de lege criticat (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 662 din 15 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 26 noiembrie 2015, paragraful 19, sau Decizia nr. 613 din 4 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 20 ianuarie 2017, paragraful 18), a statuat, referitor la critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 165/2013 raportată la art. 16 din Constituție, că aplicarea unui regim juridic temporal diferit nu poate crea o stare de discriminare între diverse persoane, în funcție de actul normativ incident fiecăreia. Faptul că, prin jocul unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situații defavorabile, apreciate subiectiv, prin prisma propriilor lor interese, ca defavorabile, nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituționalitatea textelor respective. Altfel spus, inegalitatea de tratament juridic prin comparație cu acele persoane ale căror dosare de despăgubire au fost deja soluționate sub imperiul Legii nr. 247/2005, adică anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, nu reprezintă un viciu de constituționalitate, fiind rezultatul unor regimuri juridice diferite, aplicate succesiv în timp, incidente în virtutea principiului tempus regit actum. ...