Decizia CCR nr. 42/2021Punctul 43

43. Dispozițiile art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, în interpretarea instanței supreme, nu creează nicio discriminare în interiorul categoriei de pensionari care beneficiază pentru prima oară de creșterea punctajului anual, câtă vreme ele se aplică tuturor, în aceleași condiții. Întregul conținut normativ al Legii nr. 192/2015 este în consonanță cu intenția anunțată de a repara dezechilibrele cu privire la cuantumul pensiilor acelor pensionari care au lucrat în condiții de muncă altele decât cele normale. Legiuitorul a intenționat ca toți pensionarii care au lucrat în asemenea condiții, indiferent de durata stagiului de cotizare care li s-a luat în considerare la stabilirea pensiilor, să poată, în principiu, valorifica beneficiul creșterii punctajelor anuale. Ceea ce nu a avut în vedere, însă, legiuitorul a fost o mărire necondiționată a pensiilor celor care, în intervalul 3 noiembrie 2008-31 decembrie 2015, nu beneficiaseră de creșterea punctajelor, mărire asigurată prin valorificarea, la recalculare, atât a stagiilor complete de cotizare cu durată redusă, de care s-a ținut seama la stabilirea pensiilor, așa cum și-ar fi dorit autorii prezentei excepții, cât și a creșterii punctajelor anuale. Curtea reține că legiuitorul și-a realizat, contrar susținerii autorilor excepției, obiectivul egalizării pensiilor prin acordarea beneficiului creșterii punctajului anual tuturor pensionarilor care au lucrat în condiții de muncă altele decât cele normale. Faptul că durata stagiului complet de cotizare luată în considerare la recalcularea pensiilor, în vederea atingerii acestui deziderat, nu este aceeași cu cea a stagiului complet de cotizare la data pensionării nu conduce la concluzia că legiuitorul a acționat în mod contrar scopului și intenției anunțate. ...