Decizia CCR nr. 19/2021Punctul 7

7. Se susține că, în condițiile în care organele de constatare formulează actul care stă la baza deschiderii procedurii, acel act capătă ulterior valența unei acuzații în materie penală și că, în condițiile în care organele de constatare sunt în subordinea unei autorități publice, uneori chiar a Ministerului Public, acestea nu pot avea o poziție obiectivă în momentul în care sunt audiate, întrucât ele vor tinde să confirme aspectele consemnate în actul inițial. Se mai arată că, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a referit la sensul noțiunii de „probă determinantă“ și al noțiunii de „probă exclusivă“. Or, dispozițiile legale criticate permit ca, pe baza principiului liberei aprecieri a probelor, declarația unui organ de constatare să fie o probă determinantă sau exclusivă în cauză, fără ca persoanele acuzate să beneficieze de garanții procedurale, lăsându-se totul la aprecierea judecătorului de scaun, care pronunță soluția pe fondul cauzei. Se susține că această soluție juridică ridică probleme din perspectiva dreptului la un proces echitabil în componenta sa referitoare la principiul egalității armelor. ...