Decizia CCR nr. 13/2021Punctul 20

20. Cu privire la art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, prin Decizia nr. 46 din 31 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 404 din 30 mai 2017, paragraful 38, Curtea Constituțională a observat că în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, spre exemplu în Hotărârea din 22 decembrie 2010, pronunțată în cauza C-279/09 - DEB Deutsche Energiehandels und Beratungsgesellschaft mbH împotriva Bundesrepublik Deutschland, paragraful 35, s-au statuat următoarele: în măsura în care Carta conține drepturi ce corespund celor garantate prin Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, potrivit art. 52 alin. (3) din acest act, înțelesul și întinderea lor sunt aceleași precum cele prevăzute de Convenție și, în special, prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Așadar, în ceea ce privește conținutul dreptului la o cale de atac efectivă și la un proces echitabil prevăzut de art. 47 din Cartă, Curtea de la Luxemburg a reținut prin Hotărârea din 26 februarie 2013, pronunțată în Cauza C311/11 - Stefano Melloni împotriva Ministerio Fiscal, paragraful 50, că acesta corespunde conținutului pe care jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului îl recunoaște drepturilor garantate de art. 6 paragrafele 1 și 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (a se vedea hotărârile Curții Europene a Dreptului Omului pronunțate în cauzele Medenica împotriva Elveției din 14 iunie 2001, paragrafele 56-59, Sejdovic împotriva Italiei din 1 martie 2006 paragrafele 84, 86 și 98, și Haralampiev împotriva Bulgariei din 24 aprilie 2012, paragrafele 32 și 33). ...