Decizia CCR nr. 12/2021Punctul 10

10. Distinct, se susține că prevederile art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017 sunt neconstituționale, în măsura în care aceste dispoziții legale sunt interpretate în sensul că ar da dreptul angajatorului să stabilească cuantumul veniturilor salariale sub nivelul existent în plată la data intrării în vigoare a legii, pentru aceeași funcție. Interpretarea constituțională a normei legale poate fi numai aceea potrivit căreia veniturile salariale stabilite pot fi numai egale sau mai mari decât veniturile aflate în plată la data intrării în vigoare a legii, pentru aceeași funcție. Interpretarea dispozițiilor art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017 în sensul în care se permite angajatorului să diminueze oricând salariul funcționarilor publici/personalului contractual fără nicio rezervă încalcă și art. 44 și art. 53 din Constituție, art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care a statuat că noțiunea de „bun“ înglobează orice interes al unei persoane de drept privat ce are o valoare economică; așadar, și drepturile de natură salarială pot fi asimilate dreptului de proprietate. Interpretarea potrivit căreia salariul poate fi diminuat sub nivelul aflat în plată la intrarea în vigoare a legii contravine și prevederilor art. 16 alin. (1) și ale art. 41 din Constituție, deoarece se creează o discriminare inacceptabilă între situația angajaților din sistemul privat față de angajații plătiți din fonduri publice. Aceștia din urmă nu mai beneficiază de protecția legii împotriva diminuării abuzive a drepturilor salariale, deși măsurile de protecție socială sunt reglementate pentru toți angajații în mod egal prin art. 41 din Constituție și nu pot fi înlăturate de o dispoziție legală, precum cea contestată. ...