Decizia CCR nr. 9/2021Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că prevederile art. 49 alin. (11) din Legea nr. 96/2006 aduc atingere dispozițiilor art. 65 și 67 din Constituție, deoarece adaugă la aceasta, prin stabilirea unor alte acte normative decât legi, hotărâri sau moțiuni. Astfel, în nicio împrejurare, Camerele reunite nu pot adopta alte acte decât cele prevăzute de art. 67 din Constituție, cu atât mai puțin Birourile permanente ale celor două Camere ale Parlamentului. Actele birourilor permanente nu sunt acte normative cu caracter general, obligatoriu. Prin normele metodologice adoptate de către acestea se adaugă la lege, privându-i astfel pe foștii senatori și deputați care nu au avut un mandat complet de la acordarea dreptului la indemnizație. Susține că Birourile permanente ale celor două Camere ale Parlamentului nu pot exercita competențe stabilite în sarcina Parlamentului și că este de neconceput ca autoritatea care emite/adoptă un act normativ, respectiv Legea nr. 357/2015 pentru completarea Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor, să emită și normele de aplicare ale acestuia. În susținerea criticilor de neconstituționalitate sunt invocate dispozițiile art. 4 alin. (2) și (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative și se arată că adoptarea normelor metodologice privind acordarea indemnizației pentru limită de vârstă prevăzută de Legea nr. 96/2006 nu era de competența Birourilor permanente ale Camerei Deputaților și Senatului. ...