Decizia CCR nr. 4/2021Punctul 17

17. Distinct de decizia antereferită, ale cărei considerente își păstrează valabilitatea și în cauza de față, Curtea observă că sumele stabilite prin hotărâri judecătorești reprezentând (i) taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule și taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule se restituie în termen de 120 de zile de la data depunerii cererii, dar nu mai devreme de 1 ianuarie 2018, iar cele reprezentând (ii) timbrul de mediu în termen de 120 de zile de la data depunerii cererii, dar nu mai devreme de 1 septembrie 2018. În schimb, creanțele care nu rezultă din hotărâri judecătorești se restituiau în perioada 1 ianuarie 2018-31 decembrie 2018, respectiv 1 septembrie 2018-31 martie 2019, iar, ulterior, ca urmare a intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 114/2018, în perioada 1 ianuarie 2018-30 iunie 2019, respectiv 1 septembrie 2018-30 iunie 2019. Faptul că executarea silită este suspendată până la 30 iunie 2019 pentru ambele categorii de creanțe nu demonstrează decât că există un termen unic de suspendare a procedurilor de executare silită aplicabil deopotrivă acestora. Prin urmare, nu este necesar să se reglementeze un termen de suspendare pentru prima categorie de creanțe și un alt termen de suspendare pentru cea de-a doua categorie, în condițiile în care termenul unic cuprinde intervalul temporar necesar executării ambelor categorii de creanțe. Prin urmare, nu se poate susține că persoanele care dețin creanțe stabilite din hotărâri judecătorești ar fi discriminate în raport cu persoanele ale căror creanțe sunt stabilite direct prin deciziile administrative emise. Rezultă că, și din această perspectivă, sunt respectate prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție. ...