Decizia CCR nr. 2/2021Punctul 27
Punctul 27
27. Președintele Senatului a transmis punctul său de vedere cu Adresa înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 7.112 din 10 noiembrie 2020, prin care solicită să se constate că toate criticile aduse de Guvern legii „sunt subsumate aceluiași scop: să demonstreze că voința legislativă a Parlamentului în materie de rectificare bugetară ar trebui să cedeze în fața voinței normative a Guvernului, ceea ce contravine, însă, principiului constituțional potrivit căruia autoritățile publice sunt obligate să coopereze instituțional în spiritul separației și echilibrului între puterile statului.“ În susținerea acestui punct de vedere sunt dezvoltate următoarele argumente:
(1) Cu privire la pretinsa încălcare a prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituție
28. Se apreciază că, în speță, legiuitorul a reglementat doar o operațiune tehnică de transfer al unei anumite sume de bani dintr-un buget în altul. Critica de neconstituționalitate, potrivit căreia legiuitorul a recurs la această soluție legislativă fără a solicita opinia de specialitate a Consiliului fiscal, este cu totul nejustificată. Legea responsabilității fiscal-bugetare nr. 69/2010 nu stabilește în art. 53 alin. (2) lit. f) - a cărei nerespectare de către Parlament este susținută de semnatarul obiecției de neconstituționalitate - o obligație expresă a legiuitorului, de a cere Consiliului fiscal o astfel de opinie, în cazul în care dezbate o inițiativă de rectificare bugetară, ci numai în situația amendamentelor aduse legilor bugetare. ...
(2) Cu privire la pretinsa încălcare a prevederilor art. 1 alin. (3) și alin. (5) , precum și ale art. 115 alin. (8) din Constituție
29. Se apreciază că termenul de previzibilitate a legii are în concepția Guvernului un alt înțeles decât cel rezultat din jurisprudența Curții Constituționale și chiar din practica Curții Europene a Drepturilor Omului. Potrivit acestei jurisprudențe, previzibilitatea se raportează la destinatarii normei juridice; pentru aceștia previzibilitatea textului legislativ trebuie să fie suficientă. Destinatarul normei juridice trebuie să prevadă într-o măsură rezonabilă și în circumstanțele speței consecințele care pot rezulta dintr-un act normativ determinat (Decizia nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011). Analizat din această perspectivă, textul art. 3 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 136/2020, astfel cum a fost modificat prin legea aflată pe rolul Curții Constituționale, care reglementează doar transferul aceleiași sume de bani dintr-un buget în altul, este clar și nu se pune problema clarității și previzibilității sale. ...
(3) Cu privire la pretinsa încălcare a art. 111 alin. (1) și a art. 138 alin. (5) coroborate cu art. 147 alin. (4) din Constituție
30. Se arată că nu este obligatoriu ca Parlamentul să prevadă expres sursa de finanțare a cheltuielilor bugetare aprobate de acesta. Lipsa precizării exprese a sursei de finanțare nu presupune implicit inexistența sursei de finanțare. Curtea Constituțională s-a pronunțat într-o astfel de speță și a decis că aprecierea caracterului suficient al resurselor financiare nu își are temeiul în art. 138 alin. (5) din Constituție, fiind o problemă exclusiv de oportunitate politică, ce privește, în esență, relațiile dintre Parlament și Guvern. ...
31. Pentru aceste considerente, se solicită respingerea obiecției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. ... ...
Sursa oficială ↗