Decizia CCR nr. 2/2021Punctul 32

CCR · decizie de neconstituționalitate · 13.01.2021 · dosar 1.729
Punctul 32
32. Președintele Camerei Deputaților a transmis punctul său de vedere cu Adresa înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 7.039 din 10 noiembrie 2020, prin care apreciază că motivele invocate în sesizare nu sunt întemeiate. În susținerea acestui punct de vedere sunt dezvoltate următoarele argumente: (1) Cu privire la pretinsa încălcare a art. 1 alin. (5) din Constituție, constând în nerespectarea prevederilor art. 53 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 69/2010 referitor la rolul și atribuțiile Consiliului fiscal, precum și a dispozițiilor din Legea responsabilității fiscal-bugetare nr. 69/2010 33. Prezentând mai întâi reglementarea adoptată, se arată că Ministerul Finanțelor Publice a trimis Consiliului fiscal, prin Adresa nr. 474.594/13.08.2020, Nota de fundamentare și proiectul Ordonanței de urgență a Guvernului pentru rectificarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2020, solicitând, în temeiul art. 53 alin. (2) din Legea responsabilității fiscal-bugetare nr. 69/2010, opinia Consiliului fiscal cu privire la aceasta. Documentația a fost înaintată în data de 13 august 2020 la ora 23,33, iar ordonanța a fost emisă în ședința Guvernului din 14 august 2020. Având în vedere timpul extrem de scurt pe care îl avea Consiliul fiscal pentru analiza documentelor și elaborarea opiniei solicitate, dar și lipsa unor informații strict necesare evaluării rectificării bugetare, Consiliul fiscal nu a putut elabora decât o opinie preliminară cu privire la proiectul celei de-a doua rectificări a bugetului general consolidat pe anul 2020. ... 34. Se apreciază însă că lipsa avizului acestui organ consultativ nu poate constitui un motiv de neconstituționalitate a legii, sens în care se invocă jurisprudența Curții Constituționale referitoare la avizarea actelor normative în procesul legislativ de către diferite instituții (Decizia nr. 140 din 13 martie 2019, paragrafele 78-83, Decizia nr. 354 din 24 septembrie 2013 sau Decizia nr. 83 din 15 ianuarie 2009). Referitor la caracterul obligatoriu al solicitării și prezentării unor avize se arată că, așa cum a statuat Curtea, „nu se poate face nicio comparație între avizul Consiliului Economic și Social și opinia Consiliului fiscal, întrucât, pe de o parte, Consiliul fiscal nu este o autoritate publică de rang constituțional, spre deosebire de Consiliul Economic și Social, iar, pe de altă parte, legea nu reglementează caracterul obligatoriu al solicitării opiniei, spre deosebire de avizul Consiliului Economic și Social, care este consultat în mod obligatoriu în domeniile sale de competență“ (Decizia nr. 127 din 6 martie 2019). Se mai arată că în această jurisprudență Curtea Constituțională a precizat și că avizele a căror consacrare este de rang legal, și nu constituțional, capătă relevanță constituțională prin prisma art. 1 alin. (5) din Constituția României, republicată, în măsura în care ele contribuie la realizarea unei legislații de calitate pentru respectarea principiului securității juridice. Nu se poate face nicio comparație între avizul Consiliului Economic și Social și opinia Consiliului fiscal, întrucât, pe de o parte, Consiliul fiscal nu este o autoritate publică de rang constituțional, spre deosebire de Consiliul Economic și Social (a se vedea art. 141 din Constituție), iar, pe de altă parte, legea nu reglementează caracterul obligatoriu al solicitării opiniei, spre deosebire de avizul Consiliului Economic și Social, care este consultat în mod obligatoriu în domeniile sale de competență [a se vedea art. 2 alin. (1) din Legea nr. 248/2013 privind organizarea și funcționarea Consiliului Economic și Social, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 740 din 2 octombrie 2015]. Ca urmare, se apreciază că legea criticată a fost adoptată cu respectarea prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituția României, republicată. ... (2) Cu privire la pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 1 alin. (3) și (5) , precum și ale art. 115 alin. (8) din Constituția României, republicată 35. Se apreciază că și acest motiv de neconstituționalitate este neîntemeiat, arătându-se că din compararea textelor din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2020 pentru rectificarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2020, aprobată fără modificări și completări prin Legea nr. 116/2020, cu cel din prezenta lege, rezultă că acestea sunt identice. Diferă doar sumele, în sensul că ceea ce se diminuează la venit se suplimentează de la bugetul de stat. Ambele modificări au fost adoptate în contextul necesității luării unor măsuri urgente, în domeniul social-economic, pentru diminuarea efectelor negative asupra economiei cauzate de măsurile adoptate pentru limitarea infectării cu coronavirusul SARS-CoV-2 în rândul populației. Textul supus controlului constituțional este cât se poate de clar. Afirmația potrivit căreia nu s-ar înțelege cum se modifică bugetul, dacă acesta s-a modificat prin aplicarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 136/2020, operându-se deja diminuarea potrivit acesteia, și că s-ar mai diminua încă o dată cu suma prevăzută prin legea de aprobare este nefondată. Prin legea de aprobare se modifică textul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 136/2020. Prin urmare, bugetul asigurărilor sociale de stat se va diminua o singură dată cu suma de 427.076 mii lei. Invocându-se considerente dezvoltate de Curtea Constituțională prin decizii în care a statuat asupra exigențelor de claritate și previzibilitate a legii, se arată că planificarea bugetului statului și concretizarea măsurilor financiare și bugetare ale statului în plan legislativ sunt aspecte ce nu privesc controlul de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională, în caz contrar realizându-se o ingerință a acestei instanțe în atributele puterilor legislative și executive ale statului, ceea ce ar contraveni principiului separației și echilibrului puterilor în stat, consfințit de prevederile art. 1 alin. (4) din Constituție. ... 36. În ceea ce privește încălcarea prevederilor art. 115 alin. (8) din Constituția României, republicată, se apreciază că nu poate fi reținută. Potrivit prevederilor art. 115 alin. (8) din Constituția României, numai dacă prin aprobarea ordonanței cu modificări urmează să se schimbe ordinea juridică creată în momentul aplicării, se impun măsuri legislative cu privire la efectele juridice din perioada aplicării. Această chestiune ține eminamente de regulile aplicării legilor în timp și depinde de succesiunea de reglementări concret petrecute. Or, nu se menționează în ce constă încălcarea prevederilor constituționale, astfel încât acest motiv de critică nu poate fi luat în considerare. ... (3) Cu privire la pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 111 alin. (1) și ale art. 138 alin. (5) din Constituție 37. Se arată că, potrivit jurisprudenței sale, Curtea Constituțională nu are competența să se pronunțe cu privire la caracterul suficient al resurselor financiare. Aceasta are doar competența de a verifica, prin raportare la art. 138 alin. (5) din Constituție, dacă pentru realizarea cheltuielii bugetare a fost indicată sursa de finanțare. Textul constituțional se referă la caracterul obiectiv și efectiv al sursei de finanțare și operează cu elemente de certitudine și previzibilitate bugetară. Art. 138 alin. (5) din Constituție nu se referă la existența in concreto a unor resurse financiare suficiente la momentul adoptării legii, ci la faptul ca acea cheltuială să fie previzionată în deplină cunoștință de cauză în bugetul de stat pentru a putea fi acoperită în mod cert în cursul anului bugetar. Aprecierea caracterului suficient al resurselor financiare nu își are temeiul în art. 138 alin. (5) din Constituție, fiind o problemă exclusiv de oportunitate politică, ce privește, în esență, relațiile dintre Parlament și Guvern. Dacă Guvernul nu are resurse financiare suficiente, acesta poate să propună modificările necesare pentru asigurarea lor, în virtutea dreptului său de inițiativă legislativă. ... 38. Se mai arată că prin amendamentul în Parlament în cursul procedurii legislative a aprobării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 136/2020 s-au adus următoarele modificări: s-a eliminat din cuprinsul acestui articol diminuarea veniturilor cu suma de 6.395.939 mii lei, componentă ce trebuia asigurată din subvenție de la bugetul de stat; s-a păstrat diminuarea veniturilor cu suma de 427.076 mii lei, subvenția de la bugetul de stat majorându-se cu aceeași sumă. Având în vedere că modificarea a constat în menținerea parțială a alineatului din ordonanță, era inutil să se solicite fișa fiscală Guvernului care este chiar emitentul ordonanței. Mai mult, este vorba despre rectificarea bugetară și despre bugetul de stat și cel al asigurărilor sociale de stat pentru anul 2020, Guvernul fiind autoritatea care are atributul emiterii bugetului. Se menționează, totodată, că la ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului, Comisia pentru buget, finanțe, activitate bancară și piață de capital a Senatului și Comisia pentru buget, finanțe și bănci a Camerei Deputaților, la dezbaterea pe fond a proiectului de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 136/2020 pentru rectificarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2020, a participat un secretar de stat în cadrul Ministerului Muncii și Protecției Sociale. Prin Decizia nr. 515 din 24 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.195 din 14 decembrie 2004, Curtea Constituțională a României a statuat că participarea reprezentantului Guvernului la dezbateri în cadrul comisiei de specialitate și acordul exprimat, fără echivoc, față de amendamentele adoptate sunt de natură să angajeze Guvernul și să acopere cerința prevăzută de art. 111 alin. (1) teza finală din Constituție. ... 39. În concluzie, se solicită Curții Constituționale să respingă sesizarea de neconstituționalitate formulată de Guvernul României. ... ...
Sursa oficială ↗