Decizia CCR nr. 3/2021Punctul 16

16. Se mai arată că Legea nr. 1/2011 prevede în art. 207 alin. (2^1) că „Funcțiile de conducere prevăzute la alin. (2) reprezintă funcții în domeniul didactic a căror desfășurare nu presupune prerogative de putere publică“. Cum funcția de rector este o funcție de conducere exercitată în temeiul unui contract de drept privat, încheiat de acesta cu Senatul universitar [art. 211 alin. (3) din Legea nr. 1/2011], care nu presupune utilizarea forței și autorității publice a statului, nu este o necesitate imperioasă ca numărul de mandate pentru funcția respectivă să fie limitat. Rămâne la latitudinea Parlamentului să aprecieze, de fiecare dată, dacă un rector poate îndeplini două sau mai multe mandate. Oricum, desemnarea sa se face în baza acordului corpului academic, prin concurs public sau prin vot universal. Există, prin urmare, un instrument democratic și care ține de autonomia universitară pentru evaluarea capacității unei persoane de a îndeplini mai multe mandate de rector sau, dimpotrivă, numai un singur mandat. Se conchide astfel că termenul de mandat folosit în art. 213 alin. (7) din Legea nr. 1/2011, nefiind un mandat de drept public ce presupune intervenția forței publice a statului și, implicit, pericolul acumulării unei puteri personale discreționare, nu justifică o normă restrictivă a numărului de mandate ce pot fi exercitate de o persoană, „iar utilizarea sa improprie, de către semnatarul sesizării de neconstituționalitate, se cere sancționată de plenul Curții Constituționale“. ...