Decizia CCR nr. 1/2021Punctul 5

5. Astfel, se arată că art. I pct. 5 din legea criticată, pe de o parte, alocă o sumă de bani pe județe și municipiul București, în scopul achitării plăților restante înregistrate în contabilitatea unităților/subdiviziunilor administrativ-teritoriale, iar, pe de altă parte, repartizează direct pe județe o parte din suma alocată, fără a avea în vedere art. 25 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 135/2020, care aprobă mecanismul detaliat de alocare a sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru achitarea plăților restante. Se susține că repartizarea direct pe județe a unei părți din suma alocată excedează prevederilor art. 25, deoarece aceasta are aceeași destinație ca suma inițială deja repartizată pe județe. Se arată că nu rezultă dacă acesteia i se aplică metodologia stabilită de ordonanța de rectificare, iar repartizarea sumelor către unitățile/subdiviziunile administrativ-teritoriale după aceeași metodologie nu este posibilă deoarece ar trebui eliminate din mecanism o parte din atribuțiile Ministerului Finanțelor Publice. În situația în care nu se dorește aplicarea unui mecanism, se consideră că aprobarea a două sume cu aceeași destinație (stingere arierate), dar care se repartizează diferit pe unități administrativ-teritoriale, în cadrul fiecărui județ, este de natură să creeze discriminări în rândul solicitanților, deoarece pentru suma care se repartizează direct pe județe nu sunt stabilite criterii de alocare a acesteia în textul actului normativ. ...