Decizia CCR nr. 905/2020Punctul 32

32. Pentru a da eficiență principiului legalității prevăzut la art. 1 alin. (5) din Constituție, potrivit căruia „În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie“, coroborat cu art. 6 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, în virtutea căruia soluțiile pe care le cuprinde un act normativ trebuie să fie temeinic fundamentate, legiuitorul a adoptat Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale. Astfel, luându-se în considerare cerințele corelării cu ansamblul reglementărilor interne și ale armonizării legislației naționale cu legislația europeană și cu tratatele internaționale la care România este parte, precum și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, normele cu caracter general referitoare la amânarea aplicării pedepsei din Codul penal și efectele pe care le produce această instituție juridico-penală asupra unor categorii de personal ce exercită anumite funcții publice sunt reflectate în legislația specială. Potrivit art. 1 din Legea nr. 255/2013, această lege are ca obiect punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, prin reglementarea situațiilor tranzitorii rezultând din intrarea sa în vigoare, precum și prin punerea de acord a legislației cu dispozițiile acesteia. Astfel, acest act normativ cuprinde titlul II: Dispoziții privind modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale. ...