Decizia CCR nr. 880/2020Punctul 8

8. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că dispozițiile criticate încalcă prezumția de nevinovăție, componentă obligatorie a dreptului la un proces echitabil, în condițiile în care doar judecătorul, prin hotărârea pronunțată ca urmare a unei evaluări de ansamblu a tuturor probelor aflate la dosarul cauzei, deține prerogativa de a stabili existența sau inexistența prejudiciului, respectiv valoarea acestuia, ca element constitutiv al infracțiunii de evaziune fiscală, de constatarea căruia depinde însăși tipicitatea infracțiunii. Apreciază că dispoziția criticată este lipsită de claritate și previzibilitate, conducând la reținerea unor situații ce nu pot fi anticipate de persoanele acuzate de comiterea infracțiunii de evaziune fiscală. Invocă Decizia nr. 363 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 6 iulie 2015. Totodată, textul nu permite stabilirea în mod clar a cazurilor în care neîndeplinirea unor obligații fiscale poate intra sub incidența dreptului penal, cu consecința atragerii răspunderii penale pentru forma agravată a infracțiunii de evaziune fiscală. ...