Decizia CCR nr. 880/2020Punctul 17

17. Cu același prilej, în ceea ce privește prejudiciul ce interesează în soluționarea laturii penale a procesului în cazul săvârșirii unei infracțiuni de evaziune fiscală, Curtea a apreciat că, în general, acesta este constatat de către organele fiscale prin actele de control pe care le întocmesc, iar, ulterior, acesta este stabilit prin raportul de constatare fiscală sau raportul de expertiză contabilă/fiscală. Totodată, în baza probelor, instanța de judecată se va pronunța asupra existenței și întinderii acestuia. Curtea reține că există posibilitatea ca prejudiciul ce va fi stabilit de instanța de judecată prin soluționarea acțiunii civile să fie superior prejudiciului stabilit în cursul urmăririi penale - cu incidență și asupra laturii penale a procesului -, deoarece, în intervalul de timp cuprins între finalizarea fazei de urmărire penală și pronunțarea unei soluții definitive în cauză, prejudiciul va spori prin adiționarea dobânzilor și penalităților de întârziere. Totodată, prin Decizia nr. 362 din 24 aprilie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 31 mai 2012, Curtea a constatat că instanței de judecată îi revine rolul de a înfăptui actul de justiție și de a aprecia dacă există prejudiciu, care este întinderea acestuia, modul de producere, persoana vinovată etc. ...