Decizia CCR nr. 882/2020Punctul 17

17. Plecând de la aceste susțineri, arată că instanța de contencios constituțional are o jurisprudență care ține seama de testul de proporționalitate, care impune o analiză pe baza căreia să se poată conchide dacă limitarea drepturilor fundamentale este concordantă cu cerințele acestuia, de exemplu, Decizia nr. 266 din 21 mai 2013. Pe de altă parte, pentru corecta aplicare a testului, este necesară examinarea fiecăruia dintre cele trei elemente în ordinea respectivă. Dacă măsura nu întrunește una dintre cele trei cerințe, aceasta este neconstituțională și nu mai este necesară examinarea respectării celorlalte cerințe. În acest sens, a se vedea și Decizia pronunțată la 11 iunie 1958 - BVerfG 7, 377 Apotheken, prin care Curtea Constituțională Federală a Germaniei a statuat că „testul are ca scop examinarea pas cu pas a măsurii, prin prisma respectării de către legiuitor a celor 3 cerințe menționate“. De asemenea, Curtea Constituțională a statuat în mod constant că testul de proporționalitate presupune examinarea fiecărui element în ordinea de mai sus (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 279 din 23 aprilie 2015). Principiul proporționalității reacției penale are două aspecte principale: unul extrinsec, respectiv subsidiaritatea mijloacelor penale în combaterea faptelor antisociale, și altul intrinsec, anume necesitatea unei corespondențe între gradul de vătămare produs în societate de faptele ce constituie infracțiuni și duritatea măsurilor prevăzute pentru cei care săvârșesc asemenea fapte. ...