Decizia CCR nr. 895/2020Punctul 3

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca nefondată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, arată că în materie de obligații fiscale este necesar un termen special, diferit de cel general prevăzut de Codul de procedură civilă, astfel încât prin reglementarea criticată din Codul de procedură fiscală nu se încalcă justul echilibru între interesul general și necesitatea apărării drepturilor fundamentale ale omului. De asemenea, referitor la pretinsa diferență de tratament juridic, arată că în jurisprudența sa, concretizată, cu titlu exemplificativ, prin Decizia nr. 1.147 din 16 octombrie 2008 și Decizia nr. 248 din 16 martie 2010, Curtea Constituțională a statuat că în cadrul raporturilor juridice dintre stat, în calitate de creditor, și contribuabil, în calitate de debitor al obligației fiscale, cele două părți nu se situează pe poziții de egalitate, între ele existând o legătură de subordonare în favoarea statului, pe baza unui regim de drept public, și, prin urmare, nu poate fi vorba de încălcarea principiului egalității în fața legilor prevăzut de art. 16 din Constituție. ...