Decizia CCR nr. 858/2020Punctul 20

20. Totodată, Curtea a statuat că dispozițiile Codului de procedură civilă subliniază caracterul facultativ și convențional al arbitrajului, stabilește capacitatea de a încheia o convenție arbitrală și sfera litigiilor susceptibile a fi soluționate pe calea arbitrajului și precizează limitele libertății de voință a părților în materie procedurală ce se reflectă în convenția arbitrală (a se vedea Decizia nr. 870 din 23 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 25 iulie 2011). De asemenea, prin Decizia nr. 331 din 10 aprilie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 384 din 7 iunie 2012, instanța de contencios constituțional a observat că dispozițiile Codului de procedură civilă nici nu menționează expres și nici nu interzic expres statului și unităților administrativ-teritoriale să apeleze la procedura arbitrajului, astfel încât nu se poate reține că dispozițiile legale criticate contravin în vreun fel prevederilor din Constituție. În accepțiunea instanței de contencios constituțional, câtă vreme legea nu interzice expres persoanelor juridice de drept public să apeleze la instituția arbitrajului pentru soluționarea divergențelor ce pot apărea ca urmare a derulării unui contract cu implicații comerciale și din moment ce convenția arbitrală reprezintă voința părților, verificarea de către instanța arbitrală a propriei competențe se poate face doar prin prisma normelor Codului de procedură civilă, raportat la interdicția instituită în cuprinsul aceluiași Cod de procedură civilă care vizează drepturi asupra cărora legea nu permite a se face tranzacție, și nu persoane care nu pot folosi o atare procedură. ...