Decizia CCR nr. 856/2020Punctul 21

21. În ceea ce privește invocarea în susținerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 23 alin. (11) referitoare la prezumția de nevinovăție, Curtea constată că textul criticat permite respectarea acesteia până la soluționarea definitivă a cauzei penale, această prezumție relativă urmând a fi înlăturată sau consolidată treptat, prin administrarea probelor referitoare la vinovăția sau nevinovăția suspectului sau a inculpatului. În acest sens, prin Decizia nr. 22 din 18 ianuarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 26 februarie 2018, paragraful 18, și prin Decizia nr. 362 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 780 din 3 octombrie 2017, paragraful 29, Curtea a reținut că, din perspectiva stabilirii vinovăției pentru săvârșirea faptelor prevăzute de legea penală și, implicit, pentru răsturnarea prezumției de nevinovăție, procesul penal parcurge mai multe etape caracterizate prin diferite niveluri de probațiune, de la bănuiala rezonabilă la dovedirea vinovăției dincolo de orice îndoială rezonabilă, și că, pe tot acest parcurs, anterior ultimului moment procesual menționat, prezumția de nevinovăție subzistă, fiind aplicabile prevederile art. 23 alin. (11) din Constituție (a se vedea și Decizia nr. 198 din 23 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 4 iulie 2017, paragraful 27). ...