Decizia CCR nr. 828/2020Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, se susține, în esență, că prevederile criticate sunt neconstituționale, deoarece prevăd că hotărârea pronunțată de instanța de judecată este definitivă și irevocabilă, context în care partea interesată este lipsită de orice cale de atac pe care ar putea să o exercite împotriva unei hotărâri pronunțate în primă instanță de tribunal ca instanță de contencios administrativ. Or, având în vedere, pe de o parte, faptul că Legea nr. 550/2002 este adoptată anterior revizuirii Constituției și, pe de altă parte, că odată cu evoluția cadrului constituțional în activul legislativ există o reglementare în materia contenciosului administrativ reprezentată de Legea nr. 554/2004, prin care sunt prevăzute atât obiectul acțiunilor în contencios administrativ, autoritățile ce pot fi parte în proces, respectiv autorități administrative recunoscute ca având această calitate, cât și căile de atac în materie, precum și lipsa de simetrie între cele două acte normative, se impune a fi clarificate unele aspecte referitoare la prioritatea aplicării acestora, în ceea ce privește căile de atac și calitatea procesuală a Comisiei pentru vânzarea spațiilor comerciale sau de prestări de servicii, care, în opinia autoarei, poate intra în raporturi juridice de autoritate numai în cadrul ierarhiei administrative. În acest context se precizează că, potrivit Legii nr. 215/2001, unitățile administrativ-teritoriale sunt subiecte de drept și sunt reprezentate în justiție de primar, fiind entitatea cu capacitate procesuală și titular de drepturi, astfel că exclusivitatea calității procesuale atribuite Comisiei pentru vânzarea spațiilor comerciale sau de prestări de servicii este neconstituțională și lipsită de logică. În contextul criticilor de neconstituționalitate este menționată jurisprudența Curții Constituționale, respectiv Decizia nr. 500 din 15 mai 2012. ...