Decizia CCR nr. 821/2020Punctul 10

10. În Dosarul Curții Constituționale nr. 1.659D/2018, autoarea excepției susține că, potrivit art. 906 alin. (4) din Codul de procedură civilă, încheierea prin care instanța de executare stabilește suma datorată de către debitor, cu titlu de penalități pentru neexecutarea obligației de a face, este definitivă și executorie, fiind astfel exclusă exercitarea căii de atac a apelului sau recursului. În acest context, apreciază că este necesar să se verifice dacă există vreo rațiune pentru instituirea unei astfel de limitări, din moment ce este exclusă orice posibilitate a debitorului să solicite, pentru motive de netemeinicie sau cel puțin de nelegalitate, cenzurarea încheierii pronunțate de instanța de executare. Susține că încheierea nu reprezintă o simplă formalitate, pentru a cărei pronunțare să nu fie necesară verificarea unor aspecte de fapt și de drept, ci, dimpotrivă, pentru soluționarea unei cereri întemeiate pe art. 906 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de executare trebuie să verifice în ce măsură există/persistă sau nu o neexecutare din partea debitorului, chiar și după expirarea termenului de grație care a curs de la data comunicării încheierii de aplicare a penalităților, în condițiile art. 906 alin. (1) -(2) din Codul de procedură civilă. ...