Decizia CCR nr. 777/2020Punctul 2.6

2.6. Astfel, art. 315 din Codul administrativ, respectând prevederile obligatorii ale dreptului Uniunii Europene în materie, arată că atribuirea directă în concesiune a unor bunuri proprietate publică este posibilă (i) doar către companii ori societăți care se află în subordinea autorităților publice ale unităților administrativ-teritoriale și ... (ii) doar dacă ele au ca obiect principal de activitate gestionarea, întreținerea, repararea și dezvoltarea respectivelor bunuri și ... (iii) numai până la finalizarea privatizării acestora ... Art. 315 din Codul administrativ precizează explicit că instituie o excepție de la art. 312 din același act normativ, care arată că atribuirea contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică se face exclusiv prin licitație publică. Dar această excepție are caracter limitat în timp („numai până la finalizarea privatizării“ concesionarului) și este dublu condiționată, între altele inclusiv de atribuirea către entități care la finalul procesului de privatizare se vor supune acelorași reguli concurențiale ca toți ceilalți participanți din piață. Prin urmare, ea instituie doar un regim juridic tranzitoriu, până la finalizarea procedurilor de privatizare a operatorilor, și nu încalcă principiul general în conformitate cu care contractele de concesiune/închiriere/arendare ale unor resurse naturale, cu atât mai mult cele care vizează resurse naturale prin definiție limitate, așa cum sunt terenurile agricole, sunt atribuite prin proceduri de selecție care oferă garanții depline în ceea ce privește imparțialitatea și transparența, inclusiv publicitatea adecvată a deschiderii, desfășurării și încheierii procedurii. (a se vedea în acest sens și Hotărârea CJUE din 14 iulie 2016, C 458/14 C 67/15) ...