Decizia CCR nr. 756/2020Punctul 16

16. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile art. 83 alin. (1) din Legea nr. 208/2015 stabilesc actele de identitate pe baza cărora cetățenii își pot exercita dreptul de vot, o asemenea soluție legislativă reprezentând expresia opțiunii legiuitorului care are competența de a reglementa sistemul electoral, potrivit art. 73 alin. (3) lit. a) din Constituție. În acest context, din examinarea criticilor de neconstituționalitate formulate, Curtea constată că autorul excepției aduce în discuție o pretinsă soluție legislativă care nu a fost cuprinsă în textele legale criticate, ceea ce presupune completarea dispozițiilor legale ce formează obiectul excepției, astfel încât livretul militar să fie inclus în categoria actelor pe baza cărora cetățenii români cu domiciliul sau reședința în România, care în ziua votării se află în țară, își pot exercita dreptul de vot la secțiile de votare organizate în România. Or, a accepta susținerea autorului excepției ar echivala cu subrogarea Curții Constituționale în sfera de competență a legiuitorului, încălcând astfel art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, potrivit căruia „Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“. De asemenea, Curtea Constituțională a statuat în mod constant în jurisprudența sa (spre exemplu, Decizia nr. 159 din 10 noiembrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 4 februarie 1999) că nu își poate asuma rolul de a crea, de a abroga sau de a modifica o normă juridică spre a îndeplini rolul de legislator pozitiv și nici nu se poate substitui legiuitorului pentru adăugarea unor noi prevederi celor instituite. ...