Decizia CCR nr. 727/2020Punctul 16

16. În plus, din ansamblul prevederilor Codului de procedură civilă se poate deduce că judecata căilor de atac se face prin luarea în considerare a organizării ierarhice a instanțelor de judecată, învestirea instanțelor de control judiciar făcându-se din treaptă în treaptă, fără a se trece peste o instanță de la un nivel intermediar, astfel cum tot Curtea Constituțională a României a statuat în considerentele Deciziei nr. 321 din 9 mai 2017, în care se arată la paragraful 22 că „obiectul recursului este acela al verificării aprecierii instanței ierarhic inferioare cu privire la soluția pe care aceasta a adoptat-o de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, motivată de neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate prevăzute în mod exclusiv la art. 29 alin. (1) -(3) din Legea nr. 47/1992.“ Totodată, prin Decizia nr. 939 din 6 iulie 2010, Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. 4 pct. 1 din Codul de procedură civilă de la 1865, care reglementează competența materială a instanțelor de judecată și care au un conținut identic cu prevederile art. 97 pct. 1 din Codul de procedură civilă adoptat prin Legea nr. 134/2010, nu sunt neconstituționale, motivat de faptul că delimitarea competenței materiale între instanțe de grad diferit nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil sau egalității în fața legii. Aceasta întrucât toți cetățenii aflați în situații similare beneficiază de aceleași etape ale procesului civil și pot uza de aceleași mijloace probatorii și acte de procedură care le asigură egalitatea armelor, în sensul consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. ...