Decizia CCR nr. 723/2020Punctul 45

45. Pe de altă parte, premisa aplicării măsurii prevăzute de art. 53^1 alin. (1) din legea criticată se referă generic la situația suspendării temporare a activității și/sau a reducerii acesteia ca urmare a decretării stării de asediu sau a stării de urgență potrivit art. 93 alin. (1) din Constituția României, republicată, fără a depinde, așadar, de o anumită situație particulară sau specială care să fi determinat declararea stării de asediu sau a stării de urgență. Spre deosebire de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2020, care vizează măsuri în domeniul protecției sociale aplicabile exclusiv în contextul situației epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2, legea criticată nu enumeră nici măcar exemplificativ vreo astfel de situație concretă, ci prevede cu titlu general doar condiția instituirii stării de asediu sau a stării de urgență. Sfera sa de aplicabilitate este astfel generală, universală. ...