Decizia CCR nr. 723/2020Punctul 2.2

2.2. Existența uneia și aceleiași norme juridice în două acte normative distincte este denumită „paralelism legislativ“ și este interzisă de art. 16 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a stabilit că, deși normele de tehnică legislativă nu au valoare constituțională, prin reglementarea lor legiuitorul a impus o serie de criterii obligatorii pentru adoptarea oricărui act normativ, a căror respectare este necesară pentru a asigura sistematizarea, unificarea și coordonarea legislației, precum și conținutul și forma juridică adecvate pentru fiecare act normativ (Decizia nr. 420/2019). Astfel, respectarea acestor norme concură la asigurarea unei legislații ce respectă principiul securității raporturilor juridice, având claritatea și previzibilitatea necesare (Decizia nr. 26/2012). Prin urmare, normele de tehnică legislativă, inclusiv interdicția paralelismului legislativ, au fost transformate de judecătorul constituțional în norme de referință pentru controlul de constituționalitate prin raportare la art. 1 alin. (5) din Constituție în componenta sa referitoare la calitatea legii și securitatea juridică. De altfel, nu mai departe decât în cursul anului 2020 prin Decizia nr. 155/2020 Curtea a sancționat o altă inițiativă parlamentară pentru reluarea tale quale a unor prevederi dintr-un act de legislație delegată preexistent, cu motivarea că o astfel de conduită normativă conduce la un „paralelism legislativ“ care echivalează cu încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituție prin prisma prevederilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Considerăm că aceeași ar fi trebuit să fie soluția și în prezenta cauză. ...