Decizia CCR nr. 721/2020Punctul 111

111. În primul rând, deși operează cu sintagma „ocupare temporară“, textul examinat nu o definește într-un sens riguros, deoarece nu stabilește un moment final al perioadei provizorii în care un teren este „ocupat“ (de exemplu, recepția lucrării), astfel încât proprietarul să poată avea un orizont de timp determinabil în ceea ce privește perioada în care proprietatea sa este obiectul unor restrângeri. Fiind vorba de executarea unor lucrări mari de interes public, etapizarea riguroasă a tuturor fazelor intermediare de execuție și încadrarea în termenele corespunzătoare prestabilite, precum și data executării lucrării sunt elemente definitorii și obligatorii încă de la momentul semnării contractului de execuție. În condițiile în care „ocuparea temporară“ implică în mod inevitabil afectarea, pentru o perioadă limitată de timp, a cel puțin unuia dintre atributele dreptului de proprietate, rezultă că lipsa în cuprinsul legii a unui termen de la care urmează să se ridice „ocuparea temporară“ a terenului poate duce, în practică, la abuzuri și la afectarea nelimitată în timp a respectivului imobil, cu încălcarea gravă a art. 1 alin. (5) sub aspectul ocrotirii securității juridice, prin raportare la art. 44 din Constituție. ...