Decizia CCR nr. 721/2020Punctul 115

115. Astfel, Curtea reține că dezbaterea succesiunii este, în lipsa oricărui termen prevăzut în acest sens de lege, o acțiune imprescriptibilă, iar procedura succesorală notarială se poate deschide, potrivit art. 103 alin. (1) din Legea notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995, „la cererea oricărei persoane interesate, precum și a secretarului consiliului local al localității în raza căreia se aflau bunurile defunctului la data deschiderii moștenirii.“ De la momentul deschiderii succesiunii (data decesului defunctului) curge termenul de decădere de un an pentru exercitarea dreptului de opțiune succesorală (art. 954 și art. 1.103 din Codul civil). Succesibilii (persoanele care îndeplinesc condițiile prevăzute de lege pentru a putea moșteni, dar care nu și-au exercitat încă dreptul de opțiune succesorală) pot accepta (expres, tacit sau forțat) moștenirea, sau pot, înăuntrul acestui termen, să renunțe. Renunțarea la moștenire nu se presupune, cu excepția cazului în care se aplică prezumția relativă de renunțare (art. 1.112 din Codul civil) sau dacă susceptibilul nu și-a exprimat opțiunea înăuntrul termenului redus de opțiune, stabilit de instanță [art. 1.113 alin. (2) din Codul civil], iar declarația de renunțare se face în formă autentică la orice notar public sau, după caz, la misiunile diplomatice și oficiile consulare ale României, în condițiile și limitele prevăzute de lege (art. 1.120 din Codul civil) și se va înscrie, pe cheltuiala renunțătorului, în registrul național notarial, ținut în format electronic, potrivit legii. Dacă în termen de un an și 6 luni de la deschiderea moștenirii nu s-a înfățișat niciun succesibil, trebuie îndeplinită procedura somației succesibililor (art. 1.137 din Codul civil). ...