Decizia CCR nr. 721/2020Punctul 138

138. Examinând textele legii criticate, Curtea reține că art. 17 alin. (20) din aceasta prevede exercitarea temporară a dreptului de administrare, în condițiile legii, de către structurile teritoriale ale C.N.A.I.R. sau C.N.C.F. C.F.R., denumite Direcții Regionale de Drumuri și Poduri (D.R.D.P.) și, respectiv, Direcții Regionale de Căi Ferate (D.R.C.F.R.), asupra terenurilor proprietate publică/privată a statului pe care se implementează proiectul de infrastructură rutieră sau feroviară, pe perioada implementării și până la data încheierii protocolului de predare-primire. Dreptul de administrare este consemnat în protocolul de implementare și în protocolul de predare-primire, acestea fiind actele juridice în baza cărora structurile teritoriale îl exercită. Protocolul de implementare se încheie între administratorul infrastructurii rutiere/feroviare, respectiv C.N.A.I.R./C.N.C.F. C.F.R. și structurile teritoriale ale acestuia, respectiv direcțiile regionale de drumuri și poduri (D.R.D.P.)/direcțiile regionale de căi ferate (D.R.C.F.R.) [art. 17 alin. (22) ] și se aprobă în prealabil de către Consiliul de Administrație al C.N.A.I.R./C.N.C.F. C.F.R. [art. 17 alin. (10) ] și îndeplinește, potrivit legii criticate, funcția de document justificativ pentru înregistrarea de către structurile teritoriale ale administratorului de infrastructură rutieră/feroviară, în evidența financiar-contabilă proprie, a cheltuielilor generate de implementarea proiectelor de infrastructură rutieră/feroviară. ...