Decizia CCR nr. 699/2020Punctul 24

24. Față de această critică, Curtea reține că, potrivit art. 48 alin. (1) din Constituție, „familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între soți, pe egalitatea acestora și pe dreptul și îndatorirea părinților de a asigura creșterea, educația și instruirea copiilor.“ Așa cum s-a subliniat însă și în doctrină, noțiunea de familie este complexă, întrucât include atât o dimensiune morală și afectivă, cât și o dimensiune socială și una juridică, iar prevederile art. 26 alin. (1) din Constituție, care prevăd că „autoritățile publice respectă și ocrotesc viața intimă, familială și privată“ au în vedere toate aceste dimensiuni. Prin urmare, așa cum Curtea Constituțională a reținut în jurisprudența sa, deși Constituția nu definește noțiunea de „viață familială“, este necesar să fie avute în vedere cele reținute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, potrivit căreia noțiunea de „viață de familie“, apărată prin art. 8 din Convenție, nu este restrânsă doar la familiile bazate pe căsătorie și poate include alte relații de facto (a se vedea Hotărârea din 3 aprilie 2012, pronunțată în Cauza Van der Heijden împotriva Olandei, precitată). Cu alte cuvinte, există „viață de familie“ și în cazul unei relații de fapt echivalente căsătoriei. Pentru acest motiv, Curtea Constituțională a reținut că rațiunea reglementării dreptului de refuz al audierii ca martor subzistă și în cazul persoanelor care au relații asemănătoare acelora dintre soți ori au avut relații asemănătoare acelora dintre soți cu suspectul sau inculpatul, de vreme ce scopul substanțial al instituirii acestui drept îl reprezintă protecția „vieții de familie“ având o importanță majoră în societate, indiferent de existența unei înregistrări formale (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 562 din 19 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 837 din 23 octombrie 2017, paragraful 35). ...