Decizia CCR nr. 694/2020Punctul 17

17. Având în vedere toate aceste reglementări în domeniu, Curtea a observat că tariful de utilizare a drumurilor naționale instituit de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 reprezintă o sumă a cărei plată conferă unui vehicul dreptul de a utiliza, pe parcursul unei perioade date, rețeaua de drumuri naționale din România aflate în administrarea Companiei Naționale de Investiții Rutiere - S.A. (fosta Companie Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A.). Sumele încasate în urma aplicării de către această companie a tarifului de utilizare se constituie venit la dispoziția acesteia. Or, așa cum prevăd dispozițiile art. 21 din Ordonanța Guvernului nr. 43/1997, sectoarele de drumuri naționale situate în intravilanul municipiilor sunt în administrarea consiliilor locale și, prin urmare, nu se află în administrarea Companiei Naționale de Investiții Rutiere - S.A. (fosta Companie Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A.). Ținând cont de acestea, nu se poate susține că dispozițiile de lege criticate - care prevăd că tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România se aplică pe rețeaua de drumuri naționale din România, cu excepția sectoarelor de drum național aflate în intravilanul municipiilor - ar institui discriminări între persoanele care domiciliază în municipii și persoanele care domiciliază în alte localități. ...