Decizia CCR nr. 708/2020Punctul 13

13. Tribunalul Constanța - Secția I civilă constată că, astfel cum susține reclamanta-autoare a excepției, Legea nr. 107/1996, cu modificările și completările ulterioare, și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 107/2002 sunt acte ce transpun în legislația românească Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei. Instanța reține că, astfel cum a statuat Curtea Constituțională în jurisprudența sa, printr-o lege ordinară se pot modifica dispoziții dintr-o lege organică, dacă acestea nu conțin norme de natura legii organice, întrucât se referă la aspecte care nu sunt în directă legătură cu domeniul de reglementare al legii organice; în consecință, criteriul material este cel definitoriu pentru a analiza apartenența sau nu a unei reglementări la categoria legilor ordinare sau organice (Decizia nr. 622 din 13 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 20 ianuarie 2017, paragraful 26). Or, Legea nr. 42/2010, chiar dacă ar aduce modificări ale Legii nr. 107/1996, din perspectiva schimbării titularului dreptului de administrare, acestea nu sunt în directă legătură cu domeniul de reglementare a legii organice - legea apelor. Pe de altă parte, instanța judecătorească reține că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 136 alin. (4) din Constituție, potrivit cărora: „Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condițiile legii organice, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituțiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate; de asemenea, ele pot fi date în folosință gratuită instituțiilor de utilitate publică.“ Așadar, darea în administrare a bunurilor proprietate publică se face prin lege organică, or legea suspusă controlului de constituționalitate este o lege ordinară, în dezacord cu dispozițiile art. 136 alin. (4) din Constituție. În consecință, instanța judecătorească consideră că apare ca întemeiată critica formulată în ceea ce privește împrejurarea că dispozițiile cuprinse în Legea nr. 42/2010 contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) și art. 136 alin. (4) din Constituție. De asemenea instanța judecătorească reține că sunt aplicabile considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 1 din 10 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 19 februarie 2014, respectiv cele cuprinse la paragrafele 195-197. ...