Decizia CCR nr. 665/2020Punctul 16

16. Totodată, Curtea reține că Legea fundamentală instituie prin art. 108 alin. (3) și art. 115 alin. (1) -(3) competența Guvernului de a emite ordonanțe simple, deci o competență normativă derivată dintr-o lege de abilitare, adoptată de Parlament, prin care unica autoritate legiuitoare din România deleagă, pentru un interval limitat de timp, competența de legiferare în domenii strict delimitate de Constituție și de legea de abilitare. Exercitarea acestei competențe se include tot în sfera puterii executive, deoarece prin emiterea de ordonanțe Guvernul aduce la îndeplinire legea de abilitare, cu specificul pe care îl implică o asemenea lege în ceea ce privește aprecierea limitelor abilitării acordate. De asemenea, în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituție, Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență. Din punctul de vedere al ierarhiei actelor normative, Curtea reține că atât ordonanțele simple, cât și ordonanțele de urgență adoptate de Guvern au forță juridică egală cu cea a legilor. Interdicția reglementării de către Guvern în domeniul legii există doar în cazul legilor organice și privește numai ordonanțele Guvernului adoptate în baza unei legi speciale de abilitare, această interdicție decurgând direct din dispozițiile art. 115 alin. (1) din Constituție. În același timp, Constituția nu interzice modificarea unei legi ordinare pe calea unei ordonanțe simple a Guvernului adoptate în condițiile art. 108 și art. 115 alin. (1) -(3) din Constituție. ...