Decizia CCR nr. 652/2020Punctul 15

15. Cu titlu prealabil, Curtea observă că, prin Decizia nr. 618 din 11 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 27 ianuarie 2017, paragraful 20, din coroborarea prevederilor art. 5 alin. (2) , art. 6 alin. (2) , art. 8, art. 17 și următoarele din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor, a statuat că prin sintagma „cult religios“ se înțelege structura religioasă, cu personalitate juridică de drept privat, constituită în condițiile legii antereferite, formată din persoane fizice care adoptă, împărtășesc și practică aceeași credință religioasă, și care dobândește statut de utilitate publică prin recunoașterea de către stat a calității de cult religios, potrivit procedurii reglementate prin aceeași lege. Totodată, prin aceeași decizie, paragraful 22, Curtea a reținut că atât cultele recunoscute, precum și părțile componente ale acestora, așa cum sunt menționate în statutele sau codurile canonice proprii, sunt persoane juridice de drept privat de utilitate publică, care se organizează și funcționează în baza prevederilor constituționale și ale legii speciale în materie, în mod autonom, potrivit propriilor statute sau coduri canonice. ...