Decizia CCR nr. 670/2020Punctul 10

10. În acest context, autoarea excepției face trimitere și la considerentele Deciziei nr. 694 din 20 octombrie 2015, prin care Curtea Constituțională argumentează, în ceea ce privește acordarea dobânzii ca mijloc de acoperire a prejudiciului, că „acoperirea prejudiciului ar trebui să se facă prin acordarea dobânzii fiscale care, potrivit legii, reprezintă echivalentul bănesc al prejudiciului cauzat creditorului, asigurând punerea acestuia în situația patrimonială în care s-ar fi aflat dacă obligația debitorului ar fi fost executată întocmai. Pentru a satisface această cerință, dobânda acordată va trebui să acopere atât valoarea pierderii efectiv suferite de către creditor (damnum emergens), cât și valoarea câștigului nerealizat (lucrum cessans). Ca regulă generală, acestea nu trebuie să acopere decât daunele directe și previzibile, nu și pe cele indirecte și imprevizibile. Curtea reține că dobânda cuvenită contribuabilului îndreptățit la restituirea unor sume ce se dovedesc a fi fost achitate fără a fi datorate este cea prevăzută de art. 124 și de art. 120 alin. (7) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală“. Așa fiind, apreciază că formula cu nivelul de dobândă unică pe perioada 2007-2017, de 0,02% menționată de ordonanța de urgență criticată, nu acoperă daunele prin blocajul sumei la stat, întrucât se acordă o dobândă la cel mai mic nivel, deși dobânda fiscală este accesorie taxei încasate nelegal și trebuie acordată la nivelul din anii respectivi, altfel fiind o îmbogățire fără justă cauză a statului. ...