Decizia CCR nr. 671/2020Punctul 14

14. Potrivit prevederilor art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 52/2017, dreptul contribuabililor prevăzuți la art. 1 alin. (1) din aceeași ordonanță de urgență de a cere restituirea s-a născut la data intrării în vigoare a acestui act normativ, indiferent de momentul la care s-a perceput taxa, iar prin derogare de la prevederile art. 219 din Legea nr. 207/2015, cu modificările și completările ulterioare, cererile de restituire se depuneau, sub sancțiunea decăderii, până la data de 31 august 2018. În acest context, Curtea precizează că art. 219 din Legea nr. 207/2015 consacră termenul de prescripție în care contribuabilul poate solicita restituirea creanțelor fiscale, în sensul că „Dreptul contribuabilului/ plătitorului de a cere restituirea creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la restituire.“ Așadar, reglementarea criticată în speță derogă de la termenele instituite în legislația fiscală, prevăzând faptul că dreptul contribuabililor de a cere restituirea se naște la data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 52/2017, și anume de la data de 7 august 2017, iar cererile de restituire se depun, sub sancțiunea decăderii, până la data de 31 august 2018. Curtea apreciază că legiuitorul delegat a instituit această sancțiune a decăderii pentru contribuabilii care nu și-au exercitat dreptul de a depune cererile de restituire a sumelor prevăzute la art. 1 alin. (1) din Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 52/2017, ca o măsură disuasivă și justă, în scopul asigurării securității raporturilor juridice. ...