Decizia CCR nr. 597/2020Punctul 52

52. În acest context, Curtea observă că în perioada 29 iunie 2007-30 iunie 2010, cadrul normativ a permis posibilitatea opțiunii între titluri de plată și de conversie, întrucât ambele categorii de titluri puteau fi emise, dar în perioada 1 iulie 2010-14 martie 2012 nu a existat posibilitatea reală a opțiunii între titluri de plată și cele de conversie, emiterea primelor fiind suspendată. Astfel, pe toată perioada în care termenul de decădere era susceptibil a se împlini (25 ianuarie-14 martie 2012), precum și pe o perioadă de timp anterioară destul de extinsă (1 iulie 2010-24 ianuarie 2012) - perioadă care se suprapune cu cea în care subzista obligația realizării opțiunii pentru titlul de plată sau de conversie -, se constată că dreptul de opțiune al persoanei îndreptățite a fost iluzoriu, pentru că, deși formal putea să realizeze opțiunea, în mod efectiv, indiferent de opțiunea sa, putea primi doar titluri de conversie. De altfel, în același sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a observat că titlurile de despăgubiri nu pot fi convertite decât în acțiuni la Fondul „Proprietatea“ (Hotărârea din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, paragraful 67), aspect care întărește concluzia potrivit căreia nu mai exista o opțiune între titlurile de plată și cele de conversie. Mai mult, în perioada 15 ianuarie-1 mai 2011 nu au fost emise nici titluri de plată, nici titluri de conversie, procedura emiterii lor fiind suspendată, iar ulterior datei de 1 iulie 2010 și până la ieșirea din vigoare a capitolului V^1 din Legea nr. 247/2005 nu s-a reluat emiterea titlurilor de plată, ceea ce sprijină concluzia caracterului iluzoriu al opțiunii la care este obligată persoana îndreptățită. ...