Decizia CCR nr. 587/2020Punctul 5

5. Un alt aspect de neconstituționalitate invocat privește faptul că Legea privind stabilirea coeficienților minimali de ierarhizare privind salarizarea personalului la nivel național nu respectă dispozițiile art. 1 alin. (3) și alin. (5) din Constituție deoarece încalcă principiul securității juridice în componenta sa privind calitatea actului normativ, așa cum a fost dezvoltat în jurisprudența Curții Constituționale prin Decizia nr. 150 din 17 martie 2016, paragraful 20. În concret, autorii obiecției arată că sintagma „la plata unui salariu brut lunar“ utilizată de legiuitor în art. 1 și art. 2 din legea critică nu este suficient de clară pentru a se putea determina dacă norma are în vedere un drept general la salariu brut ca element esențial al contractului individual de muncă - ceea ce este deja reglementat prin dispozițiile Legii nr. 53/2003, situație care ar accentua paralelismul legislativ antereferit - sau sintagma are în vedere garantarea dreptului la un salariu minim brut lunar - ceea ce ar face norma inutilă, deoarece acest aspect este reglementat prin dispozițiile art. 3 și art. 4 din același act normativ. De asemenea, legiuitorul a continuat să păstreze în conținutul actului normativ exprimări tautologice semnalate ca atare de Consiliul Legislativ. Este cazul sintagmei conținute în art. 3 „coeficienți minimali de ierarhizare salarială pentru sectoare de activitate pentru care nu au fost încheiate contracte colective de muncă aplicabile la nivelul întregului sector de activitate“ despre care Consiliul Legislativ a arătat: „cu privire la sintagma «pentru sectoarele pentru care au fost încheiate contracte colective de muncă aplicabile la nivelul întregului sector de activitate», în primul rând semnalăm exprimarea tautologică, fiind necesară revederea și reformularea acesteia.“ ...