Decizia CCR nr. 586/2020Punctul 65

65. Curtea observă că art. I pct. 2 [cu referire la art. 4 alin. (1) lit. c) ] din lege folosește expresia (proprietarii și/sau arendașii terenurilor agricole) „vecine cu terenul supus vânzării“, iar textul criticat se referă la instituirea unei categorii de preemptori (în scopul cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan cu destinația strict necesară cercetării agricole) pentru „terenuri aflate în vecinătatea loturilor existente în patrimoniul acestora“. Textul este clar, nefiind vorba de terenuri învecinate, ci de terenuri aflate în vecinătatea loturilor existente în patrimoniul preemptorilor de rang V. Sintagma „în vecinătatea“ vizează situația terenurilor aflate „în apropierea“, „în proximitatea“ sau "alăturat de“ terenul supus vânzării, ceea ce, chiar dacă nu permite o determinare exactă/matematică a distanței la care se află aceste terenuri și nu condiționează situarea lotului în aceeași unitate administrativ-teritorială, creează condițiile necesare realizării scopului pentru care sunt cumpărate terenurile agricole extravilane, și anume cercetarea agricolă. Cu alte cuvinte, în unele situații nu este de dorit o exactitate matematică pentru că o asemenea tehnică de legiferare poate induce o rigiditate excesivă textului, nepermițând realizarea scopului pentru care a fost adoptat. În aceste condiții, suplețea și flexibilitatea reglementării sunt de dorit, precum în cazul de față. ...