Decizia CCR nr. 572/2020Punctul 21

21. Aplicând aceste considerente de principiu la prezenta cauză, Curtea reține că pretinsa discriminare invocată de autorii excepției - potrivit căreia, deși asistenții maternali profesioniști desfășoară o activitate continuă, totuși aceștia nu sunt remunerați pentru activitatea desfășurată peste programul de lucru de 8 ore, spre deosebire de asistenții sociali, care beneficiază de plăți sau beneficii suplimentare, - nu este întemeiată, întrucât tratamentul juridic diferit pe care îl critică autorii excepției provine din natura juridică diferită a muncii prestate de către asistenții maternali profesioniști. Astfel, creșterea, îngrijirea și educarea copiilor primiți în plasament nu pot fi compatibile cu desfășurarea muncii asistentului maternal într-un regim de normare a programului de lucru, ci, dimpotrivă, dezvoltarea armonioasă fizică, psihică, intelectuală și afectivă a copiilor presupune o relație apropiată cu asistentul maternal. În acest sens Curtea reține că, potrivit art. 122 alin. (3) din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, activitatea de asistent maternal are anumite caracteristici, printre care și aceea că programul de lucru este impus de nevoile copiilor, aspecte ce conferă o natură specială contractului în baza căruia se desfășoară această activitate profesională. Astfel, asistenții maternali care asigură creșterea și îngrijirea copilului constituie familia substitutivă a acestuia, potrivit art. 4 lit. d) din acest din urmă act normativ. În sensul jurisprudenței Curții Constituționale, această terminologie accentuează relația de un tip cu totul special pe care legea o preconizează a se stabili între asistentul maternal și copil, care exclude posibilitatea considerării copilului ca obiect al muncii asistentului maternal, în înțelesul comun al termenului (a se vedea Decizia nr. 817 din 11 decembrie 2018, paragraful 17, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 195 din 12 martie 2019). ...