Decizia CCR nr. 563/2020Punctul 6

6. Președintele Camerei Deputaților apreciază că obiecția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În susținerea punctului său de vedere, arată că solicitarea verificării neconstituționalității privește însăși legea de bază, aflată în prezent în vigoare. Astfel, observă că se critică prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 239/2007, deși acest articol nu a făcut obiect al modificării prin legea în cauză, care a vizat strict art. 1 alin. (1) din Legea nr. 293/2007. Ca atare, apreciază că acele critici de neconstituționalitate care nu privesc conținutul Legii pentru modificarea art. 1 alin. (1) din Legea nr. 239/2007 nu pot fi reținute. Aceasta, deoarece, potrivit art. 146 din Constituție, există diferențe majore între controlul de constituționalitate anterior și cel ulterior. Pentru evidențierea acestora, invocă prevederile art. 146 lit. a) și d) din Legea fundamentală, art. 15 și art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale și art. 134 și 136 din Regulamentul Camerei Deputaților, precizând subiectele de drept care pot sesiza Curtea Constituțională cu exercitarea controlului de constituționalitate a priori, respectiv a posteriori, obiectul asupra căruia poartă fiecare tip de control și efectele acestora, conform art. 147 alin. (1) și (2) din Constituție. Or, criticile autorului sesizării care privesc legea aflată în vigoare nu pot fi reținute, întrucât sesizarea nu îndeplinește condițiile unei proceduri de control de constituționalitate a posteriori. ...