Decizia CCR nr. 563/2020Punctul 30

30. Curtea observă că, în realitate, prin critica formulată, autorii acesteia translatează, de fapt, controlul de constituționalitate asupra prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 239/2007, în prezent în vigoare, text care nu a făcut obiectul modificării prin legea ce constituie obiect al analizei în cauza de față. Prevederile menționate stabilesc că „În situația în care în momentul atribuirii imobilul se afla în domeniul public, prin hotărâre se va aproba și trecerea acestuia în domeniul privat al statului sau al unității administrativ-teritoriale, potrivit legii“. Or, în cadrul controlului de constituționalitate întemeiat pe art. 146 lit. a) teza întâi din Constituție, care poartă asupra prevederilor unei legi adoptate de Parlament, dar care nu a intrat în vigoare, nefiind încă promulgată de Președintele României și trimisă apoi spre publicare în Monitorul Oficial al României, Partea I, nu se poate analiza constituționalitatea unui text de lege cuprins într-o lege aflată deja în fondul activ al legislației - chiar dacă acesta face parte din legea care urmează să fie modificată - doar pe considerentul că ar exista o legătură logică între cele două prevederi. Este de principiu că toate dispozițiile cuprinse într-o lege se află într-o relație indisolubilă, constituind împreună un ansamblu coerent, care este circumscris domeniului de reglementare al legii respective, dar analiza de constituționalitate nu poate fi în mod artificial deplasată asupra unor prevederi cu privire la care controlul de constituționalitate se poate exercita în alte condiții, strict definite prin Constituție și Legea nr. 47/1992, respectiv pe calea excepției de neconstituționalitate ridicate în cadrul unui proces aflat pe rolul unei instanțe sau direct de Avocatul Poporului. ...