Decizia CCR nr. 558/2020Punctul 15

15. Se arată că instanța europeană, în jurisprudența sa, a statuat că „Dreptul de acces la justiție, garantat de art. 6 din Convenție, protejează, de asemenea, și executarea hotărârilor judecătorești definitive și obligatorii, care, într-un stat care respectă preeminența dreptului, nu pot rămâne fără efect în detrimentul unei părți. În consecință, executarea unei hotărâri judecătorești nu poate fi împiedicată, anulată sau întârziată întrun mod excesiv“ (a se vedea, printre altele, Hotărârea din 19 martie 1997, pronunțată în Cauza Hornsby împotriva Greciei, Hotărârea din 7 mai 2002, pronunțată în Cauza Burdov împotriva Rusiei, Hotărârea din 6 martie 2003, pronunțată în Cauza Jasiuniene împotriva Lituaniei, Hotărârea din 17 iunie 2003, pronunțată în Cauza Ruianu împotriva României, Hotărârea din 2 martie 2004, pronunțată în Cauza Sabin Popescu împotriva României) și că „Executarea unei sentințe sau a unei decizii, indiferent de instanța care o pronunță, trebuie considerată ca făcând parte integrantă din «proces», în sensul art. 6 alin. 1 din Convenție. Dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre definitivă și obligatorie să rămână fără efect în detrimentul unei părți [Immobiliare Saffi împotriva Italiei, Sandor împotriva României]“. ...