Decizia CCR nr. 547/2020Punctul 68

68. Mai mult, Curtea constată că și în ceea ce privește sintagma „inclusiv în cazul soluțiilor dispuse anterior operaționalizării acesteia“, textul este echivoc și confuz, cel puțin sub două aspecte. Primul vizează faptul că stabilirea calității de „procuror ierarhic superior“ se poate realiza în cadrul unei unități de parchet prin raportare la structurile componente organizate ale acesteia (secții, servicii, birouri), fiind așadar inerentă modului în care este structurată unitatea de parchet, caracterizată prin dimensiunile și competențele fiecărui element component și prin raporturile stabilite între ele. Or, norma criticată definește noțiunea prin raportare „la soluții dispuse“, ceea ce nu numai că este lipsit de logică juridică, dar generează și confuzie cu privire la modul în care se exercită competențele procurorului ierarhic superior, așa cum se va demonstra în continuare. Este evident că noțiunea de „procuror ierarhic superior“ vizează întotdeauna poziția într-o ierarhie, determinată prin raportare la o anumită structură organizatorică, și nicidecum prin raportare la „soluțiile dispuse“ în cauzele înregistrate pe rolul unui anumit parchet. Este adevărat că verificarea efectuată în virtutea principiului controlului ierarhic, realizată în temeiul legii și al Constituției, vizează implicit soluțiile dispuse în cauzele aflate pe rolul parchetului, însă controlul efectiv se realizează numai cu privire la activitatea procurorului din subordine, potrivit structurii ierarhice întocmite conform legii. Ordinea ierarhică nu poate avea ca fundament soluțiile dispuse în anumite cauze, ci o structură predeterminată, care funcționează, potrivit art. 132 alin. (1) din Constituție, după principiile legalității, imparțialității și controlului ierarhic. ...