Decizia CCR nr. 533/2020Punctul 27

27. În ceea ce privește celelalte chestiuni invocate, Curtea observă că autoarea excepției face o comparație între procedura comună, procedura/calea de atac pe cale judiciară prevăzută de art. 49 și următoarele din Legea nr. 101/2016, și cea alternativă/specială reglementată de cadrul legislativ în materie de achiziții publice, respectiv procedura administrativ-jurisdicțională. Or, caracterul special al procedurilor de achiziție publică a impus adoptarea unor norme diferite, legiuitorul fiind liber să instituie, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, cu condiția asigurării posibilității neîngrădite a tuturor celor interesați de a utiliza aceste proceduri în formele și modalitățile prevăzute de lege și a caracterului efectiv al acestui drept. Legea nr. 101/2016 cuprinde aceste garanții pentru persoanele care se consideră vătămate în procedura de achiziții publice și de concesiune, de a obține repararea prejudiciului. Astfel, prevederile art. 4 alin. (1) oferă posibilitatea acestora de a se adresa Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor sau instanței de judecată, cu îndeplinirea cerințelor prevăzute de lege, operatorii economici, precum și orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act al unei autorități contractante putând opta pentru oricare dintre aceste căi. Aceste norme sunt o aplicare a prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora „competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“, precum și ale art. 129, care prevăd că „împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii“, și care atribuie exclusiv legiuitorului prerogativa stabilirii competenței și procedurii de judecată, inclusiv a condițiilor de exercitare a căilor de atac. ...