Decizia CCR nr. 524/2020Punctul 10

10. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că prevederile legale criticate sunt neconstituționale, deoarece determină diminuarea salariilor al căror cuantum aferent lunii decembrie 2017 se află peste cel stabilit de legiuitor. Astfel, prin dispozițiile legale contestate, legiuitorul nu a avut în vedere sub nicio formă menținerea standardelor de viață ale categoriilor sociale afectate de măsurile de reducere a salariilor aflate în plată la nivelul lunii decembrie 2017. Ca efect al aplicării dispozițiilor legale criticate anumite categorii de funcționari publici, precum managerii publici, sunt afectate prin scăderea semnificativă a drepturilor salariale, în procente cuprinse între 10-36%, astfel încât acestei categorii profesionale îi este afectat în mod grav standardul de viață, pe lângă faptul că i se aplică un tratament discriminatoriu în raport cu alte categorii de personal plătit din fonduri publice, ale căror salarii cresc. Prin reducerea substanțială a salariilor se aduce atingere principiului protecției așteptărilor legitime, iar cetățenii nu se mai pot baza pe predictibilitatea normelor de drept. Limitarea prevăzută la art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 reprezintă o ingerință nejustificată, netransparentă, discriminatorie și disproporționată în drepturile deja câștigate și legal recunoscute managerilor publici. Prin reducerea salariului aflat în plată la nivelul lunii decembrie 2017, se aduce atingere dreptului de proprietate privată, având în vedere că drepturile salariale și de natură salarială pot fi asimilate noțiunii de „bun“ protejat de art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Or, dispozițiile legale criticate determină o ingerință nejustificată a autorităților publice, o expropriere, fără a fi respectate condițiile privind privarea de proprietate sau restrângerea dreptului de proprietate. ...