Decizia CCR nr. 512/2020Punctul 17

17. Dispozițiile art. 75 alin. (1) lit. d) fraza întâi din Codul penal reglementează, cu titlu de circumstanță atenuantă legală, acoperirea integrală a prejudiciului material cauzat prin infracțiune, în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la primul termen de judecată - înțeles ca primul termen la care procedura de citare este legal îndeplinită și cauza se află în stare de judecată [art. 374 alin. (1) din Codul de procedură penală] - dacă făptuitorul nu a mai beneficiat de această circumstanță într-un interval de 5 ani anterior comiterii faptei. Legiuitorul a urmărit astfel facilitarea recuperării integrale de către persoana vătămată/partea civilă a pagubei materiale cauzate prin infracțiune, fără ca reglementarea criticată să aducă vreo atingere prevederilor constituționale invocate de autoarea excepției. Curtea observă că dreptul la reducerea limitelor speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, ca urmare a reținerii de către instanța de judecată a uneia sau a mai multor circumstanțe atenuante, este instituit prin dispozițiile art. 76 din Codul penal, care prevăd efectele acestei categorii de cauze de atenuare a pedepsei. Acest drept nu este însă unul fundamental, iar, în temeiul prevederilor art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție, legiuitorul este cel care are competența să stabilească regimul juridic al circumstanțelor atenuante, ca o măsură ce ține de politica penală a statului. ...