Decizia CCR nr. 515/2020Punctul 13

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul excepției nu formulează o veritabilă critică de neconstituționalitate, ci solicită completarea dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală în sensul ca acestea să facă referire și la „faptele sau împrejurările aduse la cunoștința instanțelor de judecată în timpul desfășurării procesului penal, înainte de soluționarea definitivă a cauzei, fapte și împrejurări pe care instanțele de judecată în mod neobiectiv au refuzat să le administreze în prezența inculpatului în ședințele publice“, precum și la „examinarea ilegalității probei administrate, folosită la condamnare, în situația când instanțele de judecată în timpul desfășurării procesului penal au refuzat examinarea ilegalității probei administrate“. O asemenea solicitare nu intră însă în competența de soluționare a Curții Constituționale, care, potrivit prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului (Decizia nr. 188 din 31 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 420 din 12 iunie 2015, paragraful 14, Decizia nr. 609 din 28 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 881 din 9 noiembrie 2017, paragraful 15, și Decizia nr. 824 din 12 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 192 din 10 martie 2020, paragraful 13). ...