Decizia CCR nr. 500/2020Punctul 59

59. Curtea reține că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 52/2016 transpune în dreptul intern Directiva 2014/17/UE. Astfel cum rezultă din mențiunea de transpunere a normelor europene, art. 1-129 din ordonanța de urgență transpun prevederile Directivei 2014/17/UE, cu excepția art. 13, art. 14-23, art. 25, art. 26, art. 28, art. 58-60, art. 130 pct. 2-11 și art. 134-136. Așadar, dispozițiile art. 135 alin. (1) prin raportare la art. 58 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 52/2016 nu reprezintă o transpunere a directivei menționate și nu se aplică contractelor de credit bancar aflate în derulare, folosind, astfel, în privința aplicării sale, aceeași unitate de măsură cu directiva. Prin urmare, în ipoteza punctual analizată, cele două acte normative nu reglementează aceeași situație juridică, astfel că nu se pune problema întrunirii elementelor condiționalității cumulative stabilite în jurisprudența instanței de contencios constituțional. ...